Definita cuvantului poliță
póliță (pólițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poliță
boleásnă (-ne), s. f. – Boală. Sl. bolĕznĭ „durere”. Cf. boală, boli. Vezi definitia »
CONTRALUMÍNĂ s.f. Contre-jour. [< contra + lumină, după it. contraluce]. Vezi definitia »
MAJOLÍCĂ s.f. Faianță. ♦ Obiect de faianță din epoca Renașterii italiene. [Var. maiolică s.f. / < fr. majolique, maiolique, cf. it. majolica < Majorca, insulă în Baleare]. Vezi definitia »
TRÚFĂ s. f. 1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ◊ abuz de încredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată. 4. nas al unui câine. (< fr. truffe) Vezi definitia »
CHEMOREZISTÉNȚĂ s. f. chimiorezistență. (< germ. Chemoresistenz) Vezi definitia »