cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu țig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare. Vezi definitia »

scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți. Vezi definitia »

pristăpí, pristăpésc, vb. IV (înv.) a păcătui. Vezi definitia »

gelăpí, gelăpésc, vb. IV (reg.) a mânca lacom. Vezi definitia »

upí, se upéște, vb. IV refl. (reg.) a crește fără grăunțe (cereale). Vezi definitia »