AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. 3. (Reg.) Mâncarea de la ora 12 din zi; prânz. 4. (Înv. și arh.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi (1, reg.) miază s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor. (< fr. acido-résistance) Vezi definitia »

puțișoáră, puțișoáre, s.f. (pop. și fam.) 1. puță mică de copil; puțică, puțuică. 2. (la pl.) produs culinar preparat din cartofi fierți, făină și ouă, cu formă de batoane presărate cu pesmet, prăjite cu grăsime și cu zahăr. 3. (reg.) omușor. Vezi definitia »

SPIȚEREÁSĂ, spițerese, s. f. (Pop.) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer. – Spițer + suf. -easă. Vezi definitia »

NEPLÁTĂ s. f. Faptul de a nu achita la timp o obligație bănească. – Ne- + plată. Vezi definitia »