seceráriță s.f. sg. (înv.) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe; cosițel. Vezi definitia »

SCHÍSMĂ, schisme, s. f. Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; p. ext. dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma. Vezi definitia »

PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. Vezi definitia »

cinătuiálă, cinătuiéli, s.f. (reg.) tăiere a unei păsări sau a peștelui în bucățile necesare pentru o mâncare. Vezi definitia »

PLÁGĂ s.f. 1. Rană (deschisă). 2. (Fig.) Calamitate; situație nenorocită. [Pl. plăgi. / cf. lat. plaga, germ. Plage]. Vezi definitia »