Definita cuvantului orhei
ORHÉI, orheie, s. n. (reg.) deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită. Tăt. iorghe, Tc. orge „palat”, „castel”, „iurtă”. T. Porucic în anii ’30 ai secolului al XX-lea atestă cuvântul în Basarabia (PORUCIC Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba română în Basarabia, extras din
Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chișinău). În această
nouă corelație proveniența cuvântului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dicționar maghiar, devine irelevantă.
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu orhei
herbatéi s.n. (înv.) ceai. Vezi definitia »
PUTINÉI, putineie, s. n. Putină mică, înaltă și strâmtă, în care se bate smântâna ca sa se aleagă untul. – Putină + suf. -ei. Vezi definitia »
rodéi s.m. (înv.) diminutiv al lui rodie. Vezi definitia »
șlepeí, șlepeiésc, vb. IV refl. (reg.) a se murdări de noroi. Vezi definitia »
ANDREI, unul dintre cei 12 apostoli, fratele lui Petru. A predicat „Evanghelia” în Pont, Tracia, Scythia, inclusiv Scythia Minor (Dobrogea). A fost răstignit pe o cruce în formă de X (Crucea Sf. A.) la Patras. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește la 30 nov. Vezi definitia »