Definita cuvantului poreclă
poréclă (porécle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poreclă
PIPERÍNĂ, piperine, s. f. Alcaloid care se găsește în piper. – Din fr. pipérine. Vezi definitia »
MARÉMĂ s.f. (Geol.) Pământ, teren mlăștinos și nesănătos. [< fr. maremme, it. maremma]. Vezi definitia »
-BÓLĂ elem. -bol2. Vezi definitia »
otáștină (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Dijmă pe vii; reprezintă 1/5 din recoltă și se plătea în general în natură. – 2. Taxă plătită proprietarului unei vii luate în arendă. Sb. otiština „must” (Tiktin). Der. din sl. desętiština „dijmă” (Cihac, II, 233) nu e probabilă. – Der. otășticer, s. m. (arendaș de vie). Vezi definitia »
smúcă s. f. – (Olt., în expresia) a face smucă, a începe ceva, a începe să consumi ceva. Probabil din sb. smočiti „a înfige dintele”. Vezi definitia »