Definita cuvantului poș
poș (póșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poș
DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög. Vezi definitia »
STUPÚȘ, stupușuri, s. n. 1. (Reg.) Dop, astupuș. 2. Boț, cocoloș (de mămăligă). – Din astupa + suf. -uș. Vezi definitia »
șunecúș s.n. (reg.) pământ alunecos și moale. Vezi definitia »
a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat. Vezi definitia »
giumbúș (giumbúșuri), s. n. – Ghidușie, caraghioslîc. – Mr. giumbușe, megl. giămbuș. Tc. cümbüs (Șeineanu, II, 190; Roesler 69; Lokotsch 752); cf. ngr. τσιμπούσι, bg. ğumbĭuš. Este dublet al lui gimbiș, s. n. (Munt., rar, haz, ghidușie). – Der. giumbușlîc, s. n. (ghidușie, caraghioslîc), din tc. cambazlik „acrobație”, confundat cu cuvîntul anterior. Vezi definitia »