Definita cuvantului posac
posác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. Sl. posekati „a tăia”, posekŭ „incizie”, cf. sb. poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legătura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu posac
BAGEÁC, bageacuri, s. n. v. bageacă. Vezi definitia »
ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros și lung folosit pentru transportarea căldărilor și hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături. Vezi definitia »
DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek. Vezi definitia »
ilhác s.n. (înv., în loc. vb.) a face ilhac = a anexa. Vezi definitia »
TIC-TÁC
interj. și s. n.
cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.
(< fr. tic -tac, germ. Ticktack) Vezi definitia »