Definita cuvantului postelnic
postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu postelnic
célnic (célnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”. Vezi definitia »
BRÚDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic. Vezi definitia »
HIPOFOSFÓRIC adj. Hipofosforos. ◊ Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului. [< fr. hypophosphorique]. Vezi definitia »
MOTÓRIC, -Ă adj. referitor la mișcare. (< germ. motorisch) Vezi definitia »
FONOMÉTRIC, -Ă, fonometrici, -ce, adj. De fonometrie. – Din fr. phonométrique. Vezi definitia »