Definita cuvantului potcă
pótcă (-ci), s. f. – 1. Arac, durere subită care, după imaginația populară, este provocată de deochi. – 2. Supărare, necaz, ceartă. – 3. Plantă, Chenopodium murale. – 4. Momîie, pocitanie. – 5. (Trans.) Băț, par. Sl. potŭka „luptă” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269; Conev 93), cf. pol. potka „pagubă”. – Der. potcaș, s. m. (viclean, greoi; certăreț, arțăgos); poci (var. înv. potci), vb. (a suci, a îndoi; a deforma; a desfigura, a sluți), cuvînt pe care Iordan, BF, VII, 372, îl consideră anterior lui potcă; poci (var. împocia), vb. (Trans., a pune pari; Bucov., a lega via pe araci); pocie, s. f. (Olt., arac); pocinci, s. m. (Trans., par); pociumb, s. m. (băț, arac), puțin folosit în Munt., probabil rezultat dintr-o contaminare cu carîmb; pociumpos, adj. (grosolan); pocitanie, s. f. (baubau, stîrpitură); pocitor, s. m. (fantomă, duh rău); pocitoare, s. f. (arătare); pocitură, s. f. (durere bruscă, atac; monstru, arătare; duh rău; Trans., țăruș); poceală, s. f. (atac, paralizie, atribuită duhurilor rele numite Sfinte).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu potcă
AOLÍCĂ interj. (Pop.) Diminutiv a lui aoleu. – Aoleu + suf. -ică. Vezi definitia »
a da pe goarnă / pe gură expr. (intl.) 1. a mărturisi / a-și recunoaște vina. 2. a denunța, a informa. Vezi definitia »
MICÉLĂ, micele, s. f. Grup sau agregat de molecule care se formează în substanțele coloidale și în soluțiile lor. – Din fr. micelle, germ. Micelle. Vezi definitia »
PĂFTĂLÚȚĂ, păftăluțe, s. f. Diminutiv al lui pafta. – Pafta + suf. -ăluță. Vezi definitia »
NEGÁRĂ s. f. v. năgară. Vezi definitia »