Definita cuvantului poteră
póteră (pótere), s. f. – Patrulă, rond, grup de urmăritori ai unui evadat. Sl. potĕra „persecuție” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, II, 281), cf. bg. poter, sb. potjera, slov. potir, megl. putirés „a prinde”. – Der. poteraș, s. m. (polițai, ipistat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poteră
miáță s.f. (înv.) friguri; boală grea; delir, febră tifoidă. Vezi definitia »
VAGOTONÍNĂ s. f. hormon vagomimetic secretat de pancreas. (< fr. vagotonine) Vezi definitia »
ciorcălátă s. f. – Țesătură de mătase roșie. – Var. ciocîrlat, șocîrlat. It. scarlatto, prin intermediul mag. sakarlát (Șeineanu, Dict.; DAR). Înv., se conservă în unele poezii populare. Vezi definitia »
DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, &§x3B4;) – literă a alfabetului grecesc]. Vezi definitia »
CLEPSÍDRĂ s.f. Instrument folosit în vechime pentru măsurarea timpului, bazat pe determinarea acestuia cu ajutorul unui lichid sau al nisipului care curge dintr-un rezervor în alt rezervor; ceas de apă; ceas de nisip. [< fr. clepsydre, cf. gr. klepsydra]. Vezi definitia »