MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine. Vezi definitia »

ni conj. – Nici. – Istr. ni. Sl. ni (Tiktin). Der. din lat. nec (Candrea-Dens., 1228) este îndoielnică. Sec. XVIII, azi rar. Vezi definitia »

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”. Vezi definitia »

ȘOVÂRNÍ, șovârnesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și în alta. Vezi definitia »

AMFINEURIÉNI s.m.pl. (Zool.) Clasă de moluște marine inferioare, având corpul acoperit cu plăci calcaroase care se suprapun ca niște țigle; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -ne-u-ri-eni, sg. amfineurian. / cf. fr. amphineures]. Vezi definitia »