ciríchi s.m. pl. (reg.) măceși scunzi. Vezi definitia »

mehénghi (-iuri), s.m. – 1. Piatră de încercare. – 2. (S.m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s.f. (fățarnică). Vezi definitia »

MACHÍ s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetație de tufișuri și de arbuști spinoși, adaptați, care se întâlnește în unele regiuni mediteraneene. 2. Formații de luptători pentru libertate, de partizani, în al doilea război mondial (mai ales din Franța, din Spania și din Italia). [Pl. invar. scris și maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia]. Vezi definitia »

terfíchi s.m. (reg.) om de nimic, pușlama. Vezi definitia »

seftenlichí s.n. (înv.) saltea. Vezi definitia »