DEAMBULAȚIÚNE s. f. v. deambulație. Vezi definitia »

ECHITAȚIÚNE s.f. v. echitație. Vezi definitia »

REPARTIȚIÚNE s.f. v. repartiție. Vezi definitia »

REȚÍNE vb. III. tr. 1. A ține loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ține asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ține minte. 6. (Jur.) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după fr. retenir]. Vezi definitia »

SUBTENSIÚNE s.f. Tensiune electrică inferioară mai joasă decât o tensiune dată. [Pron. -si-u-. / < sub- + tensiune, după fr. sous-tension]. Vezi definitia »