OMOZUKÁI s. m. mânuitor principal în teatrul cu marionete japonez. (< cuv. jap.) Vezi definitia »

EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail. Vezi definitia »

FUMEGÁI s. n. (Reg.) Fumărie. – Fumega + suf. -ai. Vezi definitia »

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji. Vezi definitia »

guturái (-ie), s. n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci). Vezi definitia »