Definita cuvantului potor
potór (-ri), s. m. – Monedă veche de cupru. Sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora. – Der. potoroancă, s. f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s. m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s. f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). Cf. polturac.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu potor
SALAÓR s. m. v. salahor. Vezi definitia »
RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor. Vezi definitia »
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-] – Atot- + știutor (după fr. omniscient). Vezi definitia »
CURATÓR s.m. Cel însărcinat cu o curatelă. [< lat. curator, cf. fr. curateur]. Vezi definitia »
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor. Vezi definitia »