ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ◊ Expr. (Refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ◊ Expr. A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici. a-și lua nasul la purtare. ♦ A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă. Vezi definitia »

AL-KINDI, Abu Iussuf ibn Ishak (800-879), filozof și savant enciclopedist arab. A întemeiat filozofia arabă; a tradus și comentat opere fundamentale ale filozofiei elene. Vezi definitia »

LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi. Vezi definitia »

prihodí, pers. 3 sg. prihodéște, vb. IV refl. (reg.) a i se năzări. Vezi definitia »

DI¹ elem. „doi”, „de două ori, dublu”. (< fr. di-, cf. lat., gr. dis) Vezi definitia »