MICROSIÓN, microsioane, adj., s. n. (Disc muzical de calitate superioară) care are șanțul de înregistrare extrem de fin și care permite înregistrări și audiții de lungă durată. [Pr.: -si-on] – Din fr. microsillon. Vezi definitia »

BUSTROFEDÓN s.n. Fel de scriere foarte veche, în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. [< fr. boustrophédon, cf. gr. bous – bou, strophein – a întoarce]. Vezi definitia »

AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon. Vezi definitia »

CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. Vezi definitia »

TON², tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus. Vezi definitia »