Definita cuvantului povață
pováță (povéțe), s. f. – 1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povață), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Crețu 358) este improbabilă. – Der. povăț, s. n. (Mold., sfat); povățui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povățuitor, s. m. (înv., comandant; sfetnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu povață
SERVOFRẤNĂ, servofrâne, s. f. Aparat de frânare care înlocuiește energia musculară necesară pentru frânare. – Servo- + frână (după fr. servofrein). Vezi definitia »
ASEÁRĂ adv. În seara zilei precedente. [Var.: (reg.) asáră adv.] – Din a3 + seară. Vezi definitia »
CONDRIOCHINÉZĂ s. f. proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei și meiozei. (< fr. chondriocinèse) Vezi definitia »
prescúră (prescúri), s. f. – 1. Hostie, pîine sfințită pentru sacrificiul euharistic. – 2. Pîinișoară pentru pomană. – Mr. piscură. Sl. (bg., sb., cr., pol.) proskura, din gr. προσφορά „ofrandă” (Cihac, II, 289; Vasmer, Gr., 124; Conev 111). – Der. prescornic, s. n. (sigiliu de lemn pentru prescură), prin contaminare cu pistornic. Vezi definitia »
CRISOIDÍNĂ, crisoidine, s. f. Colorant galben obținut din anilină și întrebuințat pentru piele, hârtie, iută, tapete, lacuri etc. [Pr.: -so-i-] – Din fr. chrysoïdine. Vezi definitia »