Definita cuvantului povîrni
povîrní (povârnésc, povârnít), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuși. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (‹ rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniș, s. n. (pantă; coastă); povîrnitură, s. f. (povîrniș, loc prăpăstios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu povîrni
TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne și despre obiecte de lemn) A produce zgomot prin rupere, prăbușire, izbitură; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. ♦ Fig. (Fam.) A avea răsunet, a deveni vestit. ♦ A pocni, a detuna. 2. A plesni din bici. 3. A-i pârâi cuiva încheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) fălcile, se spune când cineva primește o lovitură puternică, când mănâncă cu lăcomie și când cască. ♦ Tranz. A-și întinde încheieturile și a le face să pârâie. ♦ (Despre pepeni verzi) A pârâi când sunt strânși în mâini. ♦ Tranz. A încerca un pepene pentru a vedea dacă este copt făcându-l să pârâie în mâini. [Var.: trăsní vb. IV] – V. trăsni2. Vezi definitia »
rostopóni s.m. pl. (reg.) călțunaș. Vezi definitia »
CLEMPĂNÍ vb. IV. v. clămpăni. Vezi definitia »
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. Vezi definitia »
PĂUNÍ, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun. Vezi definitia »