Definita cuvantului pradă
prádă (prắzi), s. f. – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. Lat. praeda (Pușcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), cf. it. preda, prov., sp. presa, fr. proie, cat., port. prea. – Der. prăda, vb. (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al lat. praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), cf. it. predare, port. prear, v. fr. preer; prădăciune, s. f. (jaf), din lat. praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); prădător, adj. (jefuitor), din lat. praedator (Pușcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; prădalnic, adj. (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). Cf. prădui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pradă
rúdă (rúde), s. f. – 1. (Mold., Trans.) Par, prăjină, prepeleac. – 2. Oiște, proțap. Sb. ruda (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin; Rosetti, II, 82). Vezi definitia »
CORNÉTĂ s. f. (mar.) pavilion (2) asemănător unui ghidon, al unui comandant de escadră. (< fr. cornette) Vezi definitia »
IZOPLÉTĂ s. f. linie care unește pe o hartă punctele cu egală valoare ale unui element exprimat în funcție de două variabile independente. (< fr. isoplèthe) Vezi definitia »
șampanéză, șampanéze, s.f. (reg.; fam. și deprec.) femeie neserioasă, ușuratică. Vezi definitia »
roáfă, roáfe, s.f. (reg.) varză care n-a făcut căpățână. 2. femeie imorală. Vezi definitia »