Definita cuvantului praștie
práștie (prắștii), s. f. – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoște, megl. praști. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prășcău (var. prașcău), s. m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăștiaș, s. m. (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, s. m. (cal lăturaș); împrăștia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu praștie
NARCOTERAPÍE s. f. procedeu terapeutic utilizat în unele boli mintale, prin somn prelungit; somnoterapie. (< fr. narcothérapie) Vezi definitia »
SUPERREÁCȚIE s.f. Procedeu folosit în radioreceptoarele cu reacție pentru mărirea sensibilității prin varierea gradului de reacție. [Gen. -iei. / < fr. superréaction]. Vezi definitia »
EMANOTERAPÍE s.f. Tratament cu emanații radioactive. [Gen. -iei. / < fr. émanothérapie]. Vezi definitia »
OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie. Vezi definitia »
BIOSPECTROSCOPÍE s. f. examinare a țesuturilor vii cu spectroscopul. (< bio- + spectroscopie) Vezi definitia »