Definita cuvantului pravăț
právăț (pravéțe), s. n. – 1. (Înv.) Direcție. – 2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. – 3. Drum, cărare. Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287). Este dubletul lui pravăț, s. n. (Banat, puț de mină), din sb. pravac (Candrea), ambele din sl. pravŭ „drept”. – Der. pravednic, adj. (înv., drept, direct), din sl. pravidĭnikŭ; pravilă, s. f. (lege; cod), sl. pravilo; pravilnic, adj. (înv., legitim, legal); pravilnicesc, adj. (înv., legal). Comp. pravoslavie, s. f. (ortodoxie), din sl. pravoslavije, după gr. ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adj. (ortodox; pios), din sl. pravoslavinŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pravăț
agnéț (agnéțe), s. n. pâine sfințită, hostie. Sl. agnĭcĭ, „miel”. Vezi definitia »
sobolúț, sobolúți, s.m. (înv.) samar mic; zibelină mică; sobolaș. Vezi definitia »
șpriț1, șprițuri, s.n. (reg.) 1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor. 2. mortar. 3. temelia casei. Vezi definitia »
sulughíț, sulughíțuri, s.n. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »
VIULÉȚ, viuleți, adj. m. Diminutiv al lui viu2. ◊ (Expr.) Viu-viuleț = viu, nevătămat. – Din viu2 + suf. -ul-eț. Vezi definitia »