Definita cuvantului pravăț
právăț (pravéțe), s. n. – 1. (Înv.) Direcție. – 2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. – 3. Drum, cărare. Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287). Este dubletul lui pravăț, s. n. (Banat, puț de mină), din sb. pravac (Candrea), ambele din sl. pravŭ „drept”. – Der. pravednic, adj. (înv., drept, direct), din sl. pravidĭnikŭ; pravilă, s. f. (lege; cod), sl. pravilo; pravilnic, adj. (înv., legitim, legal); pravilnicesc, adj. (înv., legal). Comp. pravoslavie, s. f. (ortodoxie), din sl. pravoslavije, după gr. ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adj. (ortodox; pios), din sl. pravoslavinŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pravăț
CĂNĂRÚȚ, cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. – Canar + suf. -uț. Vezi definitia »
zbilț s. n., pl. zbílțuri Vezi definitia »
MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț. Vezi definitia »
CUARȚ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarț s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz]. Vezi definitia »
OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț. Vezi definitia »