Definita cuvantului preajmă
preájmă s. f. – Apropiere, împrejurimi. În preajma, aproape de; în jur de; circa. – Var. prejmă, prejmet. Origine necunoscută. S-a gîndit la sl. prĕmo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la sl. préžda „înainte” (Miklosich, Etym. Wb., 241), preždinu „înainte” (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la sl. sŭ prežda „dinainte”; dar nici una dintre aceste explicații nu este satisfăcătoare fonetic. – Der. împrejmui, vb. (a încercui); împrejmuire, s. f. (cerc; gard; regiune); împrejmuitor, adj. (vecin cu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu preajmă
lucérnă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern. Vezi definitia »
DANTÚRĂ s. f. 1. totalitatea dinților unui om. ◊ dentiție (3). 2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< fr. denture) Vezi definitia »
pițigánă, pițigáne, s.f. (reg.) femeiușca pițigoiului. Vezi definitia »
MONOPLASTÍDĂ s.f. (Biol.) Organism viu, format dintr-o singură celulă (plurinucleară sau unicelulară). [< fr. monoplastide]. Vezi definitia »
BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Carieră de nisip sau de pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ballastière. Vezi definitia »