Definita cuvantului predica
predicá (prédic, predicát), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα ‹ it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu predica
RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație) Vezi definitia »
DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare. Vezi definitia »
evocá (evóc, evocát), vb. – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocați(un)e, s. f. (acțiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă). Vezi definitia »
MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1. Vezi definitia »
ATÂTÍCA adj. invar. (Adesea substantivat) Foarte mic, o nimica toată. ♦ Câtuși de puțin. N-am găsit la omul ăsta măcar atâtica rău (CARAGIALE). – Din atât1 + suf. -ica. Vezi definitia »