absoluțiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio) Vezi definitia »

EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion]. Vezi definitia »

CONTRATENSIÚNE s.f. (Electr.) Tensiune inversă. [< fr. contre-tension]. Vezi definitia »

PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. Vezi definitia »

DILECȚIÚNE s. f. dragoste tandră și pură. (< fr. dilection, lat. dilectio) Vezi definitia »