Definita cuvantului presură
presúră (présuri), s. f. – 1. Gen de păsări cîntătoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se așază deasupra stogului, pentru a-i mări rezistența la vînt. Origine îndoielnică. După opinia mai plauzibilă (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prŭsi „piept”, datorită petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. Legătura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesŭl (Scriban) este dubioasă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu presură
DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință. Vezi definitia »
ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. – Din antreu + suf. luță. Vezi definitia »
COHLEOÍDĂ s.f. Curbă plană, loc geometric al extremităților arcelor cercurilor tangente unei drepte într-un punct al ei, având originea comună și aceeași lungime. [Pron. -le-o-i-. / < fr. cochléoïde]. Vezi definitia »
ȘALÁZĂ s.f. (Biol.) Filament albuminos care suspendă gălbenușul de ou în învelitorile lui. [Scris și chalază. / < fr. chalaze, cf. gr. chalaza – măzăriche]. Vezi definitia »
abscísă s. f. 1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia. 2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa) Vezi definitia »