Definita cuvantului pribeag
pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pribeag
CREOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne. [Pron. cre-o-. / < fr. créophage, cf. gr. kreas – carne, phagein – a mânca]. Vezi definitia »
meleág (meleáguri), s. n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) și ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »
PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. Vezi definitia »
galactofág, –ã adj., s. m. f. (cel) care se hrãnește cu lapte. (din fr. galactophage) Vezi definitia »
smâlceág, smâlceáguri, s.n. (reg.) pământ alunecos și moale. Vezi definitia »