Definita cuvantului pricaz
pricáz (pricázuri), s. n. – Necaz, nenorocire, pagubă. Sl. prikazŭ „poveste” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 208), cf. necaz. Pentru semantism, cf. fr. j’ai eu une histoire „am avut un necaz”. Cuvînt nefolosit în Munt. – Der. pricăji, vb. (a face sau a zice lucruri care aduc necaz; a se mînji, a se molipsi; a se chinui), ca necăji de la necaz (din sl. prikazati, „a demonstra”, după Cihac; din sl. prokaziti „a se strica”, după Tiktin); pricază, s. f. (înv., lepră); pricaznic, adj. (înv., nenorocit, funest).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pricaz
ABHAZ, -Ă (‹ rus.) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Popor care s-a constituit pe teritoriul Abhaziei ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este de origine din Abhazia. 2. Adj. Care aparține Abhaziei sau care se referă la abhazi (1). ♦ Limba vorbită de abhazi. Vezi definitia »
chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental. Vezi definitia »
GRUMÁZ, grumaji [(înv.) grumazi], s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). – Cf. alb. gurmaz, gërmaz. Vezi definitia »
olmáz (olmázuri), s. n. – Diamant. – Var. almas. Tc. (arab.) almas (Berneker 27), cf. bg., rus. almaz. Vezi definitia »
forobráz adj. și s.m. (reg.) (om) care face multe pozne; obraznic, impertinent, insolent. Vezi definitia »