Definita cuvantului prigori
prigorí (prigorésc, prigorít), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prigori
RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură. Vezi definitia »
ÎNVÂLTORÍ, învâltoresc, vb. IV. Refl. A se învârteji, a fi cuprins de vâltoare. – Din în- + vâltoare. Vezi definitia »
părățắri s.m. pl. (reg.) zidari. Vezi definitia »
ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. Vezi definitia »
zorí2 (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă Vezi definitia »