Definita cuvantului prihană
prihánă (prihắni), s. f. – 1. (Înv.) Acuzație, vină. – 2. Pată, defect, cusur, meteahnă. Sl. dar lipsește etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicată. – Der. prihăni, vb. (a păta); prihanie, s. f. (pată, dezonoare); neprihănit, adj. (pur, curat, cast).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prihană
UBICHINÓNĂ s.f. Vitamina Q. [g.-d. art. ubichinónei] (din fr. ubiquinone) [def. MDN] Vezi definitia »
GLĂDÍȚĂ, glădițe, s. f. Arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui și fructe păstăi, cultivat pentru perdelele de protecție, în parcuri etc.; plătică2 (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Cf. Gleditschia (numele științific al plantei). Vezi definitia »
vâslișoáră (rar) s. f., g.-d. art. vâslișoárei; pl. vâslișoáre Vezi definitia »
PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe) Vezi definitia »
PURCĂREÁȚĂ, purcărețe, s. f. (Reg.) Coteț pentru porci; cocină. – Lat. *porcaricia. Vezi definitia »