Definita cuvantului prînz
prînz (prấnzuri), s. n. – 1. Masa de la mijlocul zilei. – 2. Ora 12 la miezul zilei. – Mr. prîndzu. Lat. prandium (Pușcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl. prints, it. pranzo (logud. prandzu). – Der. prînzi, (mr. prîndzu, prîndzăscu, megl. prundzos), vb. (a mînca ‹ de prînz ›), din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu, Hlr., 148; Pușcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl. prendar, calabr. pranziare „a mînca bine”, logud. prandere; prînzare, s. f. (masa de prînz); prînzișor, s. n. (micul dejun, masa de dimineață; Banat, pomana de nouă zile după moarte).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prînz
ORÁNZ, oranzi, s. m. (Înv.) Portocal. – Din fr. orange (după naramz). Vezi definitia »
BONZ s.m. 1. Preot budist. 2. Personaj de o solemnitate ridicolă. ♦ (Fig.; ironic) Șef, lider, om influent într-un partid politic. [< fr. bonze, cf. port. bonzo < jap. bozu – preot]. Vezi definitia »
BREGENZ [brégənț], oraș în V Austriei, pe malul L. Constanța, centru ad-tiv al landului Vorarlberg; 24,6 mii loc. (1981). Produse chimice, electronice, textile și alim. (bere). Primărie (sec. 16), clădiri baroce. Muzeu. Centru turistic. Fundat la c. 1.200. Vezi definitia »
grunz s. m. / s. n., pl. grunji / grunzi, grunzuri Vezi definitia »
BRONZ s. n. aliaj de cupru cu alte metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul. ♦ (fig.) de ~ = a) dens, solid; b) masiv și opac; caracter de ~ = caracter tare. ◊ (p. ext.) obiect de artă din bronz. ◊ pigment metalic galben (sau alb), folosit pentru vopsit obiecte, la zugrăveli etc. (< fr. bronze) Vezi definitia »