Definita cuvantului prispă
príspă (príspe), s. f. – Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor țărănești. Sl. (bg.) prisŭpa „terasament”, cf. bg. prĕspa „avalanșă”, ceh. pŕispa „dună” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prispă
BIELÉTĂ s.f. Bielă de dimensiuni mai mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri. [Pron. bi-e-. / < fr. biellette]. Vezi definitia »
mălăínă s.f. (reg.) 1. porumbiște. 2. loc unde au rămas numai cotoarele. 3. pământ arat în fiecare an. Vezi definitia »
HORĂITÚRĂ, horăituri, s. f. (Reg.) Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Horăi + suf. -tură. Vezi definitia »
INFLORESCÉNȚĂ s.f. Dispoziție, așezare specială a florilor pe lujer. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. [< fr. inflorescence]. Vezi definitia »
chínă s. f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipsește din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină? – Der. chinchină, s. f., din fr. quinquina; chinină, s. f., din fr. quinine. Vezi definitia »