Definita cuvantului priveghia
priveghiá (ghéz, – át), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a păzi. – Mr. privegl’u. Var. privighia și der. Lat. pervĭgĭlare (Pușcariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, pază; supraveghere; slujbă în ajunul unei sărbători); priveghetor, s. m. (supraveghetor; gardă; bărbătușul priveghetorii; Mold., subprefect, funcție stabilită prin decretul lui Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care priveghează; Trans., lumînare care se aprinde la căpătîiul unui mort; pasăre cîntătoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, pază, pază de noapte; veghere a unui mort, înainte de înmormîntare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca și sb. privek „serbare nocturnă”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu priveghia
multimédia (-di-a) adj. invar. Vezi definitia »
NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier) Vezi definitia »
TÍBIA s.f. (Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron. -bi-a. / < fr., lat. tibia]. Vezi definitia »
FOTOCOPIÁ vb. tr. a face o fotocopie. (< fr. photocopier) Vezi definitia »
RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier) Vezi definitia »