Definita cuvantului proașcă
proáșcă (proáște), s. f. – 1. Fuituială, praștie. – 2. Țintă. – 3. Distanță de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – Var. proșcă, înv. Sl. *pročĭkati „a țîșni, a izbucni”, cf. sb. pročka „acțiunea de a împroșca” (Pușcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati „a împrăștia” (Cihac, II, 257); în sb. pročkati „a iscodi” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroșca, vb. (a arunca, a azvîrli; a țîșni, a ieși; a stropi, a împrăștia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ „a se deschide un abces”; împroșcătură, s. f. (aruncare; lansare; stropire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu proașcă
PANCREATÍNĂ s. f. substanță din pancreasul animalelor, medicament în tratamentul tulburărilor intestinale. (< fr. pancréatine) Vezi definitia »
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin. Vezi definitia »
gambetă, gambete s. f. (glum., înv.) cap. Vezi definitia »
VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și captușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. Vezi definitia »
ATÉLĂ s.f. Scândurică folosită pentru a imobiliza un membru fracturat. [< fr. attelle, cf. lat. astula – bastonaș]. Vezi definitia »