Definita cuvantului proașcă
proáșcă (proáște), s. f. – 1. Fuituială, praștie. – 2. Țintă. – 3. Distanță de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – Var. proșcă, înv. Sl. *pročĭkati „a țîșni, a izbucni”, cf. sb. pročka „acțiunea de a împroșca” (Pușcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati „a împrăștia” (Cihac, II, 257); în sb. pročkati „a iscodi” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroșca, vb. (a arunca, a azvîrli; a țîșni, a ieși; a stropi, a împrăștia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ „a se deschide un abces”; împroșcătură, s. f. (aruncare; lansare; stropire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu proașcă
ECOSÓNDĂ s.f. Ecolot. [< fr. échosonde]. Vezi definitia »
sumedeálă, sumedéli, s.f. (reg.) igrasie. Vezi definitia »
NEREÍDĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării, care erau fiicele lui Nereu. 2. Animal fixat sau care se târăște pe fundul pâraielor de munte. [Pron. -re-i-. / < fr. néréide, it. nereide, cf. lat., gr. nereis]. Vezi definitia »
AERODINÁMICĂ s. f. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.- Fr. aérodynamique. Vezi definitia »
TASTIÉRĂ s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Placă specială din lemn tare, fixată, la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatură]. Vezi definitia »