Definita cuvantului probă
próbă (próbe), s. f. – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Lat. proba (sec. XIX), prin intermediul pol., mag. proba, germ. Probe. În mr., din it. prova, cf. ngr. πρόβα. – Der. proba, vb. (a dovedi), din lat. probare; probabil, adj., din fr. probable; probabilitate, s. f., din fr. probabilité; probatoriu (var. probant), adj., din fr. probatoire, probant; contraprobă, s. f., din fr. contre-épreuve; probălui, vb. (a proba; a examina), din mag. próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, vb. (a proba), sec. XVIII, înv.; probistă, s. f. (actriță cu contract temporar); probui, vb. (a proba), din pol. probować, sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu probă
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. Vezi definitia »
REA-CREDÍNȚĂ s.f. v. rău (1) [DEX ´98]. Vezi definitia »
ceviánă (-vi-a-) s. f., g.-d. art. ceviénei; pl. ceviéne Vezi definitia »
ANTOLOGIA GREACĂ, colecție de poezii din epoca elenistică alcătuită din două culegeri celebre: „Antologia palatină” (sec. 10) și „Antologia planudeană” (sec. 14); cuprinde poezii satirice și erotice, inscripții votive, epitafuri. Vezi definitia »
STRUNGULÍȚĂ, strungulițe, s. f. Diminutiv al lui strungă; strunguță. – Strungă + suf. -uliță. Vezi definitia »