Definita cuvantului pronume
pronúme (pronúme), s. n. – 1. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat după paralelismul nom – nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, și sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puriști recomandă forma prenume, s. n., care se folosește numai pentru prenumele latine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pronume
FALCONIFÓRME s.n.pl. (Zool.) Ordin de răpitoare de zi, cuprinzând uliul, acvila, vulturul-pleșuv, condorul etc.; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. falconiform. / < fr. falconiformes, cf. lat. falco – șoim, forma – formă]. Vezi definitia »
seniníme s.f. (înv.) senin; timp frumos, fără nori; claritate, limpezime, senineală, senineață. Vezi definitia »
v'ântură-lúme s. m. și f., g.-d. lui v'ântură-lúme; pl. v'ântură-lúme Vezi definitia »
LEHÍME, lehimi, s. f. (Înv.) Totalitatea leșilor. – Din leah + suf. -ime. Vezi definitia »
MOJICÍME s f. (Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. – Mojic + suf. -ime. Vezi definitia »