Definita cuvantului propriu
própriu (próprie), adj. – Personal, specific. Fr. propre. – Der. impropriu, adj., din fr. impropre; proprietar (var. vulg. propietar), s. m., din fr. propriétaire; prop(r)ietăreasă, s. f. (stăpînă); prop(r)ietate, s. f., din fr. propriéte; improprietate, s. f., din fr. impropriéte; împrop(r)ietări, vb. (a se face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole). Toate var. fără r sînt vulgare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu propriu
ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleatór, -oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius. Vezi definitia »
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu. Vezi definitia »
ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu. Vezi definitia »
HASSIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 108, produs în mod artificial. [Pr.: hásiu – Sb.: Hs] (cf. engl. hassium < n. pr. Hassia = Hessen, land din Germania, unde se găsește laboratorul în care elementul chimic a fost sintetizat pentru prima dată; 1992) [MW] Vezi definitia »
stagiu, stagii s. n. perioadă de detenție. Vezi definitia »