COLIGATÍV, -Ă adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. [< fr. colligatif]. Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif]. Vezi definitia »

CONECTÍV, -Ă adj. Care poate fi conectat, care se conectează. // s.n. 1. (Log.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. 2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. ♦ Țesut celular. 4. (Mat.) Operator. [Cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. connettivo]. Vezi definitia »

EXECUTÍV, -Ă adj. Care are sarcina de a pune în aplicare legile și dispozițiile organelor superioare. ◊ Putere executivă = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentată prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. exécutif]. Vezi definitia »

ALITERATÍV, -Ă, aliterativi, -e, adj. (Rar) Cu aliterații. – Din fr. allitératif. Vezi definitia »