Definita cuvantului prostire
prostíre (prostíri), s. f. – (Mold.) Cearșaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeași familie pare să aparțină prostovol, s. n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristor „plasă”. (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti „a doborî”). Cf. rostogol.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prostire
ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. Vezi definitia »
CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur]. Vezi definitia »
RIGIDIZÁRE, rigidizări, s. f. Operație de întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. – V. rigidiza. Vezi definitia »
FLUIDIFICÁRE, fluidificări, s. f. Faptul de a fluidifica. [Pr.: flu-i-] – V. fluidifica. Vezi definitia »
PUȘCĂRÍRE, pușcăriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei. – V. pușcări. Vezi definitia »