gladíș (gládiși), s. m. – Varietate de arțar (Acer tartaricum). – Var. gladeș, glădiș, glădici. Bg. gladiš (Conev 48), sau sb. glàdiš, cf. Daničič, III, 143. Vezi definitia »

HĂITÁȘ¹, hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Vezi definitia »

Farcaș s. – Nume de familie foarte des intalnit in Ardeal Vezi definitia »

MELENÁȘ, melenași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui melean; flăcăiaș, fecioraș. – Melean + suf. -aș. Vezi definitia »

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium. Vezi definitia »