KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia]. Vezi definitia »

RADIÁ¹, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier. Vezi definitia »

INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare. Vezi definitia »

ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner) Vezi definitia »

ANATOLIA, 1. Denumire în antic. a Asiei Mici, iar azi a părții asiatice a Turciei. 2. Podișul Anatoliei, pod. în mare parte vulcanic, situat în centrul Turciei asiatice, limitat de M-ții Pontici la N și Taurus și Antitaurus la S. Alt. medie: 1.200 m. Lacuri sărate (Tuz, Burdur). Vezi definitia »