ghiórț interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se înghite mîncarea sau băutura. Creație expresivă. – Der. (în)ghiorțăi, vb. (a înghiți, a înfuleca, a îndopa; a ghiolcăi mațele), cf. ghiorăi; ghiorțăitură, s. f. (înghițitură mare; chiorăială). Vezi definitia »

a se priponi în făcăleț expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual (cu un bărbat). Vezi definitia »

VRĂBÉȚ s. m. v. vrăbete. Vezi definitia »

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze. Vezi definitia »

zaț s. n. sg. (er.) spermă. Vezi definitia »