HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MIELOPATÍE s.f. Denumire generală a afecțiunilor măduvei spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélopathie, cf. gr. myelos – măduvă, pathos – boală]. Vezi definitia »

TEROTEHNOLOGÍE s. f. terotehnică. (< engl. terotechnology) Vezi definitia »

(IT.PETECCHIA).HEMORAGIE SUBTEGUMENTARĂ SAU SUBMUCOASĂ SUB FORMA UNEI PETE ROȘII-VIOLACEE, CU FORMĂ ROTUNDĂ SAU LENTICULARĂ, CARE NU DISPARE LA PRESIUNE DIGITALĂ;ESTE CAUZATĂ DE O RUPTURĂ A CAPILARELOR, ESTE ELEMENTUL ERUPTIV ÎN PURPURĂ. Vezi definitia »

STEREOGRAFÍE s. f. Reprezentare a corpurilor solide prin proiectarea lor pe o suprafață plană. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréographie. Vezi definitia »