Definita cuvantului puchini
puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puchini
ARICEȘTII RAHTIVANI, com. în jud. Prahova; 8.280 loc. (1991). Expl. de gaze naturale. Biserică (sec. 18). Vezi definitia »
COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini) Vezi definitia »
ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună. Vezi definitia »
piloní, pilonésc, vb. IV (reg.) a omorî (în bătaie). Vezi definitia »
RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni. Vezi definitia »