NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv). Vezi definitia »

DĂRUÍNȚĂ, dăruințe, s. f. (Rar) Dar², donație. – Dărui + suf. -ință. Vezi definitia »

DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Vezi definitia »

MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral]. Vezi definitia »

FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it. febbre, cf. lat. febris]. Vezi definitia »