Definita cuvantului pulă
púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pulă
-XÍLĂ elem. v. xilo-. Vezi definitia »
rânétă, rânéte, s.f. (reg.) unealtă de curățit copitele cailor când se potcovesc. Vezi definitia »
SEMICOÁRDĂ s. f. (geom.) jumătate de coardă. (< semi- + coardă) Vezi definitia »
rețétă (-te), s. f. – Formulă, prescripție medicală. It. ricetta, prin mijlocirea ngr. ρετσέττα (Tiktin). Vezi definitia »
ARÍSTĂ s. f. formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. (< lat. arista) Vezi definitia »