Definita cuvantului pulpă
púlpă (púlpe), s. f. – 1. Ansamblu anatomic format din mușchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Țesut moale și cărnos al fructelor. – 5. Țesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe. – Der. pulpar, s. n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre. – Cf. pulpană.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pulpă
plátă s.f. (reg.) bucată de slănină. Vezi definitia »
ACROCIANÓZĂ s.f. (Med.) Colorație violacee a extremităților membrelor, datorită unei tulburări a circulației sângelui. [< fr. acrocyanose, cf. gr. akron – extremitate, kyanos – albastru]. Vezi definitia »
LORÍCĂ s.f. Armură medievală; platoșă, cuirasă. [< lat. lorica]. Vezi definitia »
MĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță. Vezi definitia »
popúștină s.f. (reg.) plată în cereale sau în bani, pe care o dau enoriașii preotului; lectical, poporoșag. Vezi definitia »